Mulți doresc să înțeleagă de ce în terapie deseori ajungem la perioada copilăriei. Scopul este să descoperim simptomele care vin din convingeri negative auzite de când suntem mici.
Cum și de ce anumite fraze ajung la noi în subconștient și pe baza lor noi ne construim toată viața? Sau mai zicem ne formăm “caracterul”.
Părinții sunt totul pentru copiii lor. Ei sunt ceea ce înseamnă siguranță, hrană, acceptare, dragoste, viață. Fiind foarte mici noi credem tot ce spun.
De aceea vreau să vă atrag atenția asupra cuvintelor pe care le spuneți copiilor și alternativa acestor negații.
Tu ești băiat! Băieții nu plâng.
Eu înțeleg că ești supărat. Rămâi aici singură, eu am plecat. Noi trebuie să plecăm, dar nu te pot lăsa singură. Încă 2 minute și vom pleca. Nu mânca multe ciocolate, te va durea burta. Dacă vei mânca mai puține ciocolate, vei fi mai sănătoasă. Cine a lăsat jucăriile pe jos ? Te rog aranjează jucăriile tale. Ți-am spus să nu faci așa! Se mai întâmplă, mă ajuți să strângem. Sau – cum simți când faci asta, ce dorești de fapt?Principala necesitate a copilului este să fie acceptat. Vă recomand să folosim fraze care vor fi întelese de copil. De asemenea, este important să audă că este acceptat, înțeles, indiferent ce a făcut.
Cum? Uitați-vă la toată familia cu acceptare, înțelegere, compasiune. Acest proces va dura, dar contează să începem azi, să auziți ceea ce spuneți și îndată să utilizați alte cuvinte.
Este important să folosiți întotdeauna:
“eu te iubesc chiar dacă ai stricat, scăpat, murdărit”,
“eu te înțeleg, îți dau voie să fii supărat”,
“eu am încredere în tine”….
Ați început deja să folosiți cuvinte de iubire?
