Astmul bronșic
Astmul bronșic este o reacție a căilor respiratorii superioare. Fiind inflamate o perioadă îndelungată, pot duce la stări de sufocare, îngreunare a respirației. Căile respiratorii devin atât de înguste, încât aerul nu se mai poate mișca liber. În acest caz apare panica, iar panica – duce la o și mai mare scădere a saturației cu oxigen.
Vă invit să înțelegem această reacție din punct de vedere psiho-emoțional. Pot oare emoțiile și lacrimile inhibate să sufoce fizic omul?
Da, dacă această frică, sperietură, uneori pierderea graiului, devin insuportabile. Atunci când primim o veste groaznică sau ne speriem de o situație anume, sau copilul este martor ani buni la aplicarea violenței în familie, sau la faptul cum mama inhibă emoțiile și lacrimile de frică să nu rămână singură, sau după un atac fizic, furt, martor la un accident… Și lista de exemple ar putea continua.
În toate situațiile de mai sus noi în primul rând reacționăm cu :
“parcă mi-a tăiat respirația”
“nu mai am aer”
“nu mai puteam vorbi”
“mă sufoc”…
Oamenii predispuși către astfel de afecțiuni sunt cei care obișnuiesc să inhibe emoțiile vieții, care își interzic să respire liber cu tot aerul. Deseori aceste conflicte încep să se cumuleze încă din copilărie când copilului i se interzice să se exprime: “taci odată”, “nu mai plânge”, “nu ai voie să strigi” – combinate cu lipsa de comunicare sau cu protecția exagerată a parinților care “sufocă” copiii cu prea multă dragoste.
În aceste cazuri apare mai întâi tusea frecventă, bronșitele cronice, iar dacă persoana continuă să trăiască astfel de conflicte – e posibil să urmeze astmul bronșic.
Pentru a cunoaște mai profund cum e posibil de rezolvat aceste stări din trecut – vă aștept cu drag la cursurile de la Academia de Psihosomatică.
Cu drag de voi! 
