Eu sunt o mamă rea
Toate femeile devenind mame simt frica de a nu fi mama bune sau, altfel zis, de a fi mame rele.
Acest lucru se întâmplă pentru că, instinctiv, când se naște copilașul, mama vrea să-l îngrijească, să-l protejeze, să-l hrănească…
Excepție fac stările depresive severe, care cer o altă abordare. Am mai povestit despre asta și voi mai reveni la acest subiect separat.
Frica pe care o simte o mamă față de copilul său este o reacție de apărare și ea este necesară. Se întâmplă ca atunci când am scăpat de un animal sălbatic ce venea către noi și, imediat după, încerc îndată să fiu calmă. Acest lucru este complicat.
La fel se întâmplă și după naștere, însă dacă în timp se observă o creștere a acestei frici în loc să fie o diminuare este important să aibă lor un proces de conștientizeze, să se lucreze și în subconștient (cu ajutorul unui specialist dacă situația este mai profundă).
Una din cele mai importante conflicte pe care le urmărim la baza acestei stări agitate a mamelor este frica de a fi mamă rea, iresponsabilă, care nu va reuși, care nu se va descurca.
Rădăcinile acestei temeri de a fi mamă rea vin din copilăria mamei, din momentul în care a fost certată pentru că a făcut ceva nu atât de bine, pentru că a spart ceva, pentru că a luat o notă rea, pentru că nu a fost cuminte, pentru că nu a fost atentă, etc.
Astfel, psihicul nostru încearcă să evite această stare care se activează când devenim deja noi mame – ceea ce ne face să tindem spre perfecțiunea care nu există. Subconștient am creat o legătură – dacă nu voi fi așa, înseamnă că nu voi mai fi iubită, iar fără iubire eu nu voi exista.
