Atașamentul mamă – copil
“Nu pot face nimic, copilul este atașat de mine. Nu pot să-l las cu nimeni, nu am timp nici pentru mine.”
Se întâmplă să auzim des de la mame astfel de fraze. Trebuie să recunosc că în primul an în rol de mamă eram și eu la fel.
Doar că pe parcurs am înțeles că nu este decizia copilului să fie atașat de mamă, dar de fapt mama își ține copilul alături.
Copilul de la momentul conceperii se află în burtica mamei, râde odată cu ea, plânge odată cu ea; copilul simte exact ce simte mama. Și după naștere această stare continuă încă 7/10 ani.
Când mama încearcă să ascundă emoțiile sale de supărare, de frică, de agitație – copilul le simte și încearcă să nu o lase pe mamă singură nici pentru un minut.
Frica mamei este cea care de fapt ține copilul atașat, pentru că alături de copil este mai liniștită. Indirect mama favorizează acest comportament – copilul nu vrea la grădiniță, nu vrea să doarmă singur, etc.
Întrebați-vă cum vă simțiți?
Să știți că exact la fel simte copilul vizavi de voi. El nu știe cum poate fi altfel și vă oglindește perfect, pentru că mama este reper în viața copilului în primii ani de viață.
Vă cuprind cu drag 
