Înainte de aceste atacuri întotdeauna a existat un prim simptom – amețeli, sufocare, bătăi de inimă intense, etc.
Odată ce nu ne ascultăm, punem presiune pe noi pentru a le reuși pe toate sau a demonstra că putem tot, sau nu putem refuza, sau pur și simplu nu știm să ne alegem pe noi în favoarea tuturor celorlalți – corpul va începe să reacționeze anatomic ca să facă față cerințelor noastre raționale. Dar astăzi nu e despre asta.
Astăzi este despre felul în care noi reacționăm la simptomele corpului nostru – ne speriem de ele, așa cum am învățat de la părinți sau bunei. Și atunci când noi ne speriem de mesajul corpului “STOP – eu nu mai vreau așa” – corpul reacționează și mai agresiv în felul dat pentru a se salva, iar aici încep să apară aceste atacuri de panică. Este exact ca în cazul copilului speriat – cu cât mai tare te sperii de el – cu atât el se va speria de tine.
Atacurile de panică sunt doar frica noastră de noi, de reacțiile corpului nostru.
În terapie identificăm situațiile în care aceste frici s-au activat, le lucrăm, doar că aceste atacuri dispar atunci când devenim conștienți de corpul nostru. Orice reacție pe care o manifestă el – este mesaj pentru noi.
Urmărind orice simptom în corp, în primul rând trebuie să îl conștientizăm cu drag, acceptare și înțelegere, doar el vine din interiorul nostru. Odată cu asta, intensitatea acestuia va scădea.
Începeți să vă comportați cu drag față de orice se petrece în corpul vostru.
Doar așa veți ajunge să simțiți adevărata Iubire de Sine.
