Cine nu are sau nu a avut dureri de cap?
Și eu, la 20 ani, aveam simptome de migrenă. Am bătut în ușă la mulți specialiști, am făcut analize care mai de care, pentru ca la final să-mi găsească o explicație – o anomalie a arterelor, care nu sunt ca la “toți”. De aici și venea durerea de cap – recomandându-mi tratament cu magneziu pe viață o data la jumătate de an.
Dar am avut și norocul să întâlnesc o doamnă doctor neurolog, care mi-a spus “mergi acasă, la tine totul e bine, doar ai grijă de tine și nu mai munci atât” 😁. Atunci am înțeles că răspunsul nu am cum să-l găsesc decât în mine. Bineînțeles nu știam încă despre psihosomatică, dar intuiam că există o cale de înțelegere a mesajelor corpului nostru. H
Durerea de cap – are la bază un conflict intelectual, mai simplu spus – gândurile care au rămas blocate pentru că nu s-au găsit răspunsuri la ele.
Cu cât gândurile se adună, cu atât aceasta trece în așa-numita migrenă cronică, plus apar deja o groază de convingeri, precum noi știm că va durea capul din timp, și deseori acest știu poate fi cauza acestor migrene prea îndelungate. Sunt simptome foarte acute, când persoana 2/3 zile nu poate să se ridice din pat. Deja pastilele nu mai au nici un efect și doctorii nu știu ce să mai recomande.
Migrena înseamnă reținerea frustrărilor spre oamenii apropiați – când noi încercăm să răbdăm, să tăcem despre ceea ce nouă nu ne place, cu ceea ce nu suntem de acord și poate fi despre orice – pentru ca să evităm certuri sau supărări.
Mulți aleg o cale “pașnică” – mai bine tac decât să supăr pe cineva, sau decât să ne certăm. Înțelegeți că noi suntem vii, și tot acest “tac, răbd” se acumulează și la un moment dat ori veți răbufni sau corpul vostru va face acest lucru în locul vostru.
Un alt conflict care poate cauza Migrena este – eu nu mă ocup cu ceea ce-mi place – subestimarea mea la locul de muncă. Eu nu-mi permit să spun Nu, să aleg ce-mi place mie să fac, să lucrez.
Mulți adolescenți cu așa simptome – nu pot să riposteze în fața parinților, sunt copii prea cuminți și comozi ca să nu-i supere pe părinți. Astfel corpul lor luptă în interior cu dorința naturală de a se afirma și cu frica de a nu supăra părinții.
Eu eram persoana care mă afecta mult dacă cineva se supăra pe mine, făceam tot posibilul să fie bine, chiar dacă nu eram de acord pe atunci la 20 de ani. Mai apoi am avut niște lecții de viață în care mi-am permis să mă aleg pe mine, durerile de cap au dispărut. Iar acum datorită terapiilor în psihosomatică oamenii pot învăța și se elibera mult mai repede de acest model de comportament distructiv pentru corpul nostru.
Permiteți-vă să fiți liberi, să Spuneți când ceva nu vă place, să vă ascultați mai întâi pe voi, pentru că viața este a voastră și doar voi răspundeți pentru calitatea ei 💖
Vă cuprind cu drag 🤗
