Ticurile nervoase apar atât la copii, cât și la adulți. Sunt niște mișcări bruște, involuntare, repetitive ale mușchilor feței, gâtului, umărului, abdomenului. De exemplu: clipitul des din ochi, oftatul, tuse, strâmbatul nasului și altele.
De ce apar aceste ticuri? Imaginați-vă că un grup anumit de mușchi primește comanda să efectueze o anumită mișcare și în același timp i se interzice mișcarea dată.
De exemplu – clipitul des din ochi la copii – am nevoie să deschid ochii mai bine pentru a vedea ce se întâmplă când părinții se ceartă (de ei depind eu, copilul), pe de altă parte tind să mă apăr de ceea ce văd (pericol pentru mine – agresivitate) închizând brusc ochii.
În timp copilul poate dezvolta aceste ticuri până acestea devin parte din comportamentul său și deja la orice emoție corpul lui va reacționa cu aceste mișcări.
Recomand până veți apela la terapie în psihosomatică să percepeți aceste ticuri ca pe mesaje ale corpului:
Să nu certați copilul niciodată pentru aceste gesturi (riscați să intensificați și mai mult mișcările);Să nu propuneți recompense pentru ca acesta să-și controleze ticurile;Nu întrebați copilul de ce face așa. El nu poate avea răspuns la această întrebare;
Comunicați cu copilul despre cum se simte, ce emoții inhibă, discutați despre certurile sau tensiunile pe care le aveți sau le-ați avut în casă; Explicați ce înseamnă aceste ticuri, că sunt doar niște mesaje ale corpului care ne vorbesc că ai inhibat emoții, te-ai speriat, ți-ai făcut griji pentru ceva… – și că îl iubiți pe copil cu tot cu ticuri și doar aveți nevoie de timp să vă lucrați propriile emoții ca părinți și copilul se va schimba imediat.
Dar voi știați că minunile noastre simt emoțiile inhibate ale părinților?
Vă cuprind și am încredere în voi 
