Vina – Psihosomatica
Cu toții am trăit mai mult sau mai puțin această stare de vină sau, dacă e să intrăm mai în esență – frica de a fi vinovat/ă.
De fiecare dată când trăim această stare, încercăm s-o ascundem în noi cât mai adânc, pentru că ea arde, frige în interior, ne distruge puțin câte puțin…
Așa am fost învățați să ne comportăm față de ceea ce simțim.
Dar dacă începem să privim altfel aceste stări? Să fim proprii noștri observatori, observatori ai emoțiilor noastre?
Întrebați-vă: “cum simt când aud sau cred că sunt vinovat/ă?”
De exemplu: “mă simt vinovată pentru că nu trăiesc așa cum o fac alții, că eu aleg să mă odihnesc duminica, dar nu să fac mâncăruri alese. Sau poate eu aleg să dorm cu bebelușul la amiază fără să mă gândesc că alții lucrează” … și exemple ar fi un milion.
De obicei această stare se învață încă din frageda copilărie, atunci când simțim vină în fața părinților.
Cu cât mai mult simțim vină în fața mamei de exemplu, cu atât mai mult simțim că și mama e vinovată față de noi.
Dar tu pentru ce încă o învinuiești pe mama ta?
Spune primul răspuns care îți vine în minte.
– Nu a știut să se iubească;
– Nu ți-a acordat destulă atenție;
– Toată viața ți-a spus să faci cum trebuie.
Acum ai dreptul să alegi :
Eu aleg să-i dau mamei voie să fie supărată, nefericită, fricoasă, vinovată – eu și așa pot să o iubesc;Eu aleg să răspund pentru propriile alegeri, eu îmi asum responsabilitatea pentru viața mea, pentru că eu la momentul acela nu știam cum să fac altfel;Eu mă aleg pe mine, mă accept pentru tot ce am făcut, pentru că eu sunt cea mai bună pentru mine.
Voi ce alegeți ?
