Cu toții știm ce înseamnă o ușoară amețeală, fie după un pahar de vin, fie de la o ridicare bruscă de pe pat, dar o parte din noi suferă de aceste amețeli mult mai profund și zilnic, acest lucru devenind deja o problemă.
Am consultat mulți pacienți cu această problemă, majoritatea reușind să-și prelucreze conflictul care stă la baza acestor reacții ale corpului. Cu cât mai repede se lucrează în terapie – cu atât mai multe șanse de revenire.
Conflictele de bază care pot fi cauza:
o spaimă de cădere sau pierderea echilibrului atât la propriu,cât și la figurat în sensul am trăit o situație unde am simțit că “mi se duce pământul de sub picioare”, “pierd statutul meu”, “ceva m-a dat jos”…
Amețeala nu apare îndată după situația conflictuală, dar la prima relaxare.
Așa am pățit eu vineri 
, am luat fetița de la gimnastică și fiul de 4 ani a dispărut din vizor, a fugit înainte pe scara rulantă până la ieșire (3 etaje). În interior simțeam că totul e bine, dar oricum parcă totuși am reacționat într-un fel, am alergat înainte până l-am găsit jos la intrarea centrală. Am simțit o ușoară agitație, dar parcă m-am liniștit, am vorbit cu el, i-am explicat …
Mai apoi, noaptea, în timpul somnului, când mi-am schimbat poziția am simțit o amețeală așa cum eram cu ochii închiși, această amețeală s-a prelungit până dimineața.
Îndată m-am întrebat, în ce moment am simțit frica că pierd totul… mi-a venit momentul cu fiul, am respirat adânc și chiar dacă parcă am lucrat cu mine scenariul, nu a fost destul. Oricum tot amețeam când mergeam prin casă, senzația e 
.
Atunci mi-am dat seama că mi se activase o frică mai profundă la care nu pot să face față singură, am apelat la specialista în psihosomatică @catincapatic (sora mea 
) și a lucrat cu mine momentul acesta mai profund. Am plâns, am râs, și după 10 minute nu mai amețeam.
Uite așa caz din propria practică. Magia există și ea este în noi, doar rămâne să ne dorim să o descoperim chiar dacă aparent pare crunt și doare, în schimb poți trăi sănătos și în armonie cu tine.
