Simptomele răcelii (copii)
Cunoaștem cu toții ce este răceala, simptomele și cauzele apariției lor.
Eu vă propun o altă viziune asupra acestor simptome de răceală, mă voi referi la copiii, dar se poate extinde și asupra adulților.
Până la 6-7 ani copilul este conectat la starea pe care o simte mama. Încă din burtică el învață lumea prin reacțiile corpului ei – atât iubirea și caldura, cât și agitația și tensiunea pe care o simte mama se transmit și bebelușului.
Astfel, este suficient ca mama să-și schimbe starea de spirit – și simptomele copilului automat se reduc/dispar.
Nas înfundat – “m-am săturat” / “nu mai pot” / “nu-mi place mirosul” – sunt câteva fraze care pot descrie starea mamei. Dacă aceasta este trăită profund – copilul poate să simtă această tensiune și năsucul lui să reacționeze.
Febra – este o sperietură a mamei într-un anumit moment. La terenul de joacă mama a văzut o scenă de violență la alți copii, s-a speriat pentru copilul său și au plecat acasă. Copilul simte această trăire ca un pericol pentru viața lui, astfel corpul decide să crească temperatura pentru a se proteja.
Tuse – necesitatea de a-mi proteja teritoriul. Mama simte că cineva atacă sau nu mai are teritoriul său (acasă, la serviciu, în familia ei). Vine soacra în vizită și îi face observație că ceva nu e aranjat cum ar trebui.
Gâtul roșu – nu am spus ce am dorit, am reținut emoția pe care doream să o exprim. Soțul a plecat în deplasare și nu i-am spus ce am dorit (de exemplu despre planul pe care l-am avut).
Desigur să nu uităm și despre convingerile limitative și efectele lor asupra reacțiilor în corp. În ceea ce cred și sunt convinsă așa și va fi.
Exemple – “trage curentul” / “e frig o să răcească” / “dacă curge nasul va face febră” / “răceala se transmite” / “nu bea rece să nu doară gâtul” și multe altele…
Dar voi ați încercat să schimbați atitudinea față de o stare/eveniment?
S-a modificat și starea copilului?
