Vă invit să ne amintim cel mai înfricoșător moment dintr-un film de groază. Nu e atunci când apare monstrul. Este până a-l vedea. Nu-i așa? Cel mai groaznic e momentul când suntem în așteptare și nu știm la ce să ne așteptăm, ceva foșnește, ceva acuș va apărea …
Dar după ce l-am văzut deja și nu doar o dată, monstrul nu mai este așa de înfricoșător. Ne obișnuim cu el cu cât mai des privim acel film.
Copiii se tem de întuneric pentru că nu știu ce e în interior. Ei ghicesc ce poate fi, preiau frica părinților. Atunci când noi, mamele, simțim frică pentru copiii, fie pentru că este întuneric sau noapte, ei simt același lucru.
Încercați să le citiți povești sau să purtați discuții despre zi și noapte, despre importanța lor, despre faptul că noaptea este la fel de frumoasă ca ziua. La trei anișori copiii poate începe să le fie frică de întuneric. Important e ca noi, mamele, să le facem cunoștință cu acest întuneric cu drag. Să-i ajutăm să-și cunoască frica, fără să fugă de ea.
Vă îndemn să stingeți lumina peste tot și împreună cu copilașul, ținându-l de mână, să exploarați toata casa pe întuneric cu drag și curiozitate. Să povestiți că pe întuneric noi putem să ne ascundem și de fapt nimeni nu ne poate vedea. Să-i arătați prin propriul exemplu că atunci când iți este frică, este interesant să o Cunoști, nu să te ascunzi de ea.
Aveți încredere în copilul vostru, el poartă în sine tot de are nevoie pentru a fi minunat! 💗
